Să nu fim ipocriți. Standardele de frumusețe nu sunt un construct al societății moderne, ele au existat de când lumea și pământul. Fiecare etapă din istorie a fost marcată de o anumită tipologie, de un anumit ideal fizic. Chiar dacă nu au rezistat testului timpului, fiindcă la urma urmei vorbim de tendințe, prin excelență efemere, toate au fost concepute pentru a reflecta un singur lucru. Bani. Statut social. Putere. Numește-l cum vrei.
Iar exemplele în acest sens sunt pe cât de diverse, pe atât de vechi. În Egiptul antic, părul, și implicit modul în care îl stilizai, era un indicator clar al bogăției. Tocmai de aceea, cei din clasele inferioare îl tundeau scurt, în timp ce cei puternici și influenți purtau coafuri sau peruci elaborate. Apoi, gândește-te la perioada Renașterii, când pielea perfect albă, aproape străvezie, este idealul suprem de frumusețe. Să fi fost doar o tendință întâmplătoare? Evident că nu. Era modul prin care femeile din înalta societate își arătau superioritatea față de cele din clasa muncitoare, a căror piele era mult mai închisă din cauza activităților agricole sau a treburilor casnice pe care trebuiau să le presteze în aer liber, sub razele puternice ale soarelui. Amuzant, aceeași piele bronzată a ajuns la începutul secolului al XX-lea să fie dezirabilă. Pentru că, din nou, reflecta statutul social. Însemna că aveai suficient de mulți bani încât să poți călători și să te bucuri de o vacanță pe o plajă din Europa.
În momentul în care chirurgia plastică a început să evolueze și să permită proceduri din ce în ce mai complexe, standardele de frumusețe s-au schimbat din nou. Trăsăturile fizice trebuia să fie exagerate, evidente, să arate că ai plătit o sumă considerabilă pentru a arăta așa. Operațiile estetice erau apanajul oamenilor înstăriți, noi, muritorii de rând, fiind nevoiți doar să privim, poate de multe ori cu invidie, transformările radicale la care nu aveam acces. Dar până la apariția social media și la ascensiunea familiei Kardashian, cazurile de acest gen erau încă singulare. Sigur, augmentarea mamară, liposucția sau injectarea cu acid hialuronic existau, dar nu făceau parte din realitatea noastră apropiată. Apoi au devenit un must. Trebuia să ai buze exagerat de voluminoase, sâni voluptuoși și un fund rotund. Și cum, din păcate, tinctura de mărar nu făcea minuni, aveai nevoie de un cont bancar considerabil dacă voiai ca sânii tăi să devină mai mari. Deci, ca și acum 2.000 sau 500 de ani, atingerea standardelor de frumusețe se rezuma la un singur lucru: avere.
Dacă privim situația actuală, ai zice că din anumite puncte de vedere lucrurile se îndreaptă într-o direcție optimistă. Mișcarea body positivity e poate mai puternică ca niciodată, promovăm political correctness-ul și pledăm pentru o întoarcere la natural, la simplitate. De fapt, aș zice chiar că am făcut o obsesie pentru tot ce e minimalist. Mai ales de când conceptul quiet luxury a luat cu asalt Internetul. Deși seamănă cu normcore-ul de acum zece ani, diferența majoră se rezumă, iarăși, la bani. Piesele trebuie să fie subtile, fără culori țipătoare, fără logo-uri, neapărat de la brand-uri de lux și din materiale de calitate superioară, care să reziste eventual toată viața și pe care să le poți integra în infinite combinații. Practic, vrei să arăți că ești înstărit, dar o faci într-o manieră nonșalantă, relaxată, pe principiul effortlessly chic (chiar dacă în realitate totul a fost făcut cu mult efort).
Toate principiile astea s-au transferat apoi și în zona de beauty, doar că nu îi spunem quiet luxury, ci clean girl aesthetic. Dacă te gândești că un simplu duș și câteva picături de parfum sunt suficiente ca să te încadrezi în trend, ești pe o pistă cât se poate de greșită. Clean girl e o treabă complicată, care presupune mult timp, efort și nu în ultimul rând, bani. Dar să o luăm pe rând.
Înainte de toate, trebuie să ai o piele perfectă, pentru că un full make-up, care să îți acopere micile imperfecțiuni, e cât se poate de passé. Asta înseamnă că totul începe cu rutina de îngrijire a pielii. Evident că există multe produse de tip drug store care sunt eficiente și care chiar funcționează, dar dacă baia ta nu e plină cu La Mer sau Augustinus Bader, te poți numi cu adevărat o clean girl? Nu tocmai. Ca să obții acel efect de glazed donut, promovat de Hailey Bieber, reprezentanta supremă a esteticii clean, trebuie să ai un ritual de skincare complex și cât mai scump. Dar să trecem și la machiaj. Tot Hailey ne-a arătat că nu mai putem folosi în neștire fondul de ten sau anticearcănul. Cum se presupune că nici o femeie nu are pori, riduri sau acnee, două-trei picături de skin tint sunt mai mult decât suficiente. Mai aplici și un punct subtil de blush cremos, ca să pară că te-ai bronzat puțin în timp ce te duceai la Farmers Market pentru porția săptămânală de legume bio, îți hidratezi buzele cu un gloss și ești gata. Ah, dar nu înainte de a-ți prinde părul într-un slick bun, perfect finisat. Cam așa este astăzi percepută frumusețea. Rexalată, subtilă, și totuși… perfectă și scumpă.
Să dezbatem de ce estetica asta e mai mult decât problematică? Păi… în primul rând, e elitistă. Nici o femeie de rând, care are un job full time, eventual și copii, care trebuie să gătească, să meargă la cumpărături, să folosească transportul în comun… și lista poate continua la nesfârșit…. nu va arăta niciodată ca un model off duty. Pur și simplu nu e realist. Să presupunem și că ai pus în practică un tutorial de make-up pentru a obține un clean look, până cobori din metrou, pielea ta nu o să fie glowy ca a Sofiei Richie, ci doar uleioasă și transpirată.
Apoi, e cât se poate de rasistă. Clean girl e echivalentul fetelor albe. Dacă cauți pe rețelele de socializare hashtag-ul #cleangirlaesthetic o să vezi un singur lucru: o piele deschisă la culoare, o structură osoasă perfectă, o claviculă bine conturată, un ten fără cusur. Femeile de culoare sau latine sunt complet excluse, deși, ce să vezi, unele dintre elementele definitorii ale esteticii clean provin chiar din cultura lor. Cocurile strânse bine la spate sau cerceii rotunzi și aurii erau de mult timp în peisaj, dar acum douăzeci de ani, când femeile de culoare le purtau, erau considerate ghetto.
Pe lângă discriminarea rasială, ageism-ul sau fatphobia sunt și ele cât se poate de prezente. Pentru că, dacă încă nu m-am făcut înțeleasă, o clean girl trebuie să fie nu doar albă, ci și slabă și tânără. Tot ce nu se încadrează în această categorie – kilograme în plus, riduri, acnee, pete, păr creț, un ten închis – e automat greșit, de nedorit, dirty.
Însă problemele pe care standardele de frumusețe actuale le aduc sunt și mai subtile de atât. Te fac să te simți vinovată, rușinată de propria înfățișare și să te întrebi de ce tu nu poți arăta ca Hailey Bieber, Kendall Jenner sau Sofia Richie. Mai ales când le-ai urmărit rutina de skincare sau de make-up și ai văzut că au nevoie de doar două produse ca să arate ca proaspăt ieșite din cutie. Până să lucrez în industrie, nici eu nu vedeam toate aceste substraturi și credeam că pur și simplu unii oameni sunt mai norocoși decât alții la loteria genetică. Ceea ce, sigur, poate fi cazul uneori, dar de cele mai multe dăți meme-ul you’re not ugly, you’re just poor e cât se poate de real.
99% dintre celebrități sau supermodele jură că aspectul lor fizic se datorează faptului că nu consumă alcool, că se hidratează suficient sau că folosesc zilnic o cremă cu protecție solară. Evident, nimeni nu contestă faptul că aceste lucruri ajută, dar sunt cu adevărat cheia unui ten perfect sau a unui păr lung și mătătos? Dacă ar fi așa, atunci de ce noi, restul populației, nu arătăm ca ele? Răspunsul e simplu și se rezumă, iarăși, la avere. Fiindcă oricât de superficial ar suna, banii sunt cel mai bun truc de frumusețe al tuturor timpurilor. Dar nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Pe de o parte pot înțelege reținerea și sunt conștientă că nimeni nu e obligat să dezvăluie ce intervenții a făcut sau câți bani cheltuie lunar pe rutina de îngrijire. Mai ales când treaba asta ar fi aspru criticată și ar curge neîncetat cu comentarii de genul „Oamenii mor de foame și tu cheltui mii de euro pe un tratament facial?!”. Tocmai de aceea, în lipsa unui dialog onest, cred că e de datoria noastră să înțelegem că ce vedem pe rețelele de socializare, în reviste, la TV nu e (aproape) niciodată doar o bună moștenire genetică.
Să revenim la clean girl aesthetic și să luăm exemplul unui no make-up make-up. Vrei să știi de ce unele persoane arată incredibil cu doar două picături de fond de ten și un gloss? Nu are legătură cu produsul pe care l-au folosit (deși și el e scump) sau cu vreo tehnică nemaivăzută până acum de aplicare. Are legătură cu tot au făcut înainte de machiaj, cu stilul de viață. Banii înseamnă confort, acces la lucruri la care majoritatea populației nici măcar nu poate visa, la medici de top, la o alimentație bună, la proceduri și produse exclusiviste. Iar tot acest cumul te ajută să dobândești frumusețea.
Evident că, dacă mergi de două ori pe lună la un tratament de curățare, tenul tău va arăta bine și fără machiaj. Dacă faci și o procedură laser, câteva injectări cu acid hialuronic sau toxină botulinică nu o să mai ai nici o problemă cu cearcănele, ridurile sau textura pielii. Și dacă mai adaugi și o rutină de skincare personalizată, cu produse de sute de euro, sigur că pielea ta va străluci mai tare ca un bec. Însă toate lucrurile astea înseamnă bani și timp, resurse pe care majoritatea dintre noi nu le avem. Dar să presupunem că ești dispusă să plătești 400 de euro pentru o injectare cu botox și încă alți 200 pentru o mărire a buzelor. Faci procedurile, dar rezultatul nu are nici o legătură cu ceea ce visai tu: un efect subtil, natural, care să se încadreze în estetica clean. „Oare de ce?”, te întrebi frustrată. Simplu. Pentru că tu nu ai acces la cei mai buni medici esteticieni sau dermatologi din lume, pentru că tu nu plătești sute de mii de euro pentru a-ți schimba sau îmbunătăți înfățișarea.
Tocmai de aceea, din dorința de a arăta ca o celebritate, de a se încadra în standardele de frumusețe, dar la un preț mai mic, multe persoane apelează la turismul medical. Adică aleg să își facă o intervenție estetică într-o țară în care costurile sunt mai mici. Thailanda, de exemplu, ocupă un loc fruntaș în preferințelor oamenilor, urmată îndeaproape de Republica Dominicană sau Mexic. Deși la o primă vedere poate părea o afacere excelentă, riscurile la care te supui sunt invers proporționale cu prețul pe care îl plătești. Din 2013 și până în 2019, 12 persoane din New York au murit în Republica Dominicană în urma intervențiilor estetice, iar numărul cazurile care s-au ales cu diverse complicații sau infecții a fost și mai mare. Lucruri care nu se vor întâmpla probabil niciodată unei persoane dintr-o clasă socială superioară, care are pe speed dial numărul medicului său estetician.
Însă intervențiile estetice nu sunt singurele lucruri care-ți garantează frumusețea. Cum spuneam, aceasta vine dintr-un cumul de factori, precum alimentația sănătoasă, sportul, lipsa stresului etc. Aspecte la care oamenii cu o situație financiară bună au acces. Dacă toate am avea un medic nutriționist care să ne recomande o dietă sănătoasă și potrivită pentru noi, un chef care să ne gătească preparatele, un instructor de yoga, unul de box, unul de pilates, un psiholog, o esteticiană, un make-up artist, un hairstilist, crede-mă că întreaga planetă ar putea concura pentru un post la Victoria’s Secret.
Fiindcă în cele din urmă despre asta e vorba. Despre munca unei întregi echipe, care te face să crezi că look-ul effortless, pe care l-ai văzut pe covorul roșu sau pe Instagram, se datorează strict moștenirii genetice. Sau evitării soarelui ori hidratării intense. Uită-te doar la clipurile video Vogue, care arată cum se pregătesc vedetele înainte de Met Gala. Au până și o persoană care le machiază corpul! În timp ce majoritatea femeilor își vopsesc părul singure acasă. Deci să te compari cu o vedetă, cu o persoană cu un statut social, cu bani, e pur și simplu nerealist, e o formă de autosabotaj. Nu faci decât să mai adaugi încă un motiv de stres la lista care deja sunt convinsă că nu e scurtă. Și știi ce o să-ți ofere asta? Pe lângă frustrare și neîncredere în propria persoană? Și mai multe probleme ale pielii. „E demonstrat științific că stresul poate provoca acnee. Când o persoană este încordată, anumiți hormoni, inclusiv cortizolul, sunt eliberați în organism. Creșterea nivelului hormonilor steroizi produși de glanda suprarenală determină o producție mai mare de sebum, favorizând astfel apariția acneei. De asemenea, emoțiile negative induc uzura celulelor, dar și stări inflamatorii, care nu fac altceva decât să contribuie la dezvoltarea acneei”, spune Ana Maria Nedelcu, estetician și manager Dermaspa.
Însă repercusiunile stărilor emoționale asupra pielii nu se rezumă doar la acnee. Vitiligo, rozaceea, psoriazisul, urticaria sau eczemele sunt alte afecțiuni care merg mână-n mână cu problemele psihologice. Deși nu este o regulă generală, traumele emoționale pot fi unul dintre factorii declanșatori ai acestora. Mai mult decât atât, vorbim de un cerc vicios. Multe persoane care au experimentat stări de anxietate, depresie sau stres au observat cum acestea se reflectă la exterior, sub forma unor afecțiuni dermatologice. La rândul lor, acestea amplifică gândurile și emoțiile negative. Cu alte cuvinte, stresul provoacă afecțiuni dermatologice, iar afecțiunile dermatologice provoacă stres.
Deci iată alt motiv pentru care pielea femeilor cu o situație financiară peste medie poate arăta mai bine decât a populației generale. Nu insinuez că nu ar avea provocări sau situații stresante, dar tind să cred că nu vizează nevoile esențiale, pe care mulți oameni nu și le pot îndeplini în fiecare zi.
Chiar și dacă vorbim de sfaturile generale de frumusețe, de trucurile aparent simple și necostisitoare, tot nu sunt accesibile pentru toată lumea. Nu oricine își permite să își cumpere o cremă cu SPF sau să nu stea în soare, să doarmă opt ore pe noapte, să consume fructe sau legume proaspete și bio sau să bea apă direct de la chiuvetă.
Standardele de frumusețe au fost întotdeauna impuse de și pentru o anumită clasă socială. Au fost menite să creeze un spațiu și mai mare și mai adânc între cei înstăriți și cei săraci. Iar poate că lucrurile se vor schimba doar în momentul în care vom înceta să mai aspirăm la concepte precum clean girl aesthetic sau quiet luxury. Când vom înțelege că frumusețea nu trebuie să fie constrânsă de anumite atribute. Ci că se poate regăsi în orice formă, dimenisune sau culoare.
Foto: Instagram
