Din nefericire, ratele șomajului au fost în ultimul timp maxime, iar datoria devine din ce în ce mai mare. Bărbatul pe care urmează să-l întâlnești trăiește în sărăcie, dar nu pentru că și-a pierdut locul de muncă sau casa, pentru că a ales să o facă.
Faceți cunoștință cu Dan Price. Are în jur de 50 de ani. Acum 20 de ani avea o soție, un loc de muncă și 2 copii. Price a citit „Payne Hollow”, care este o carte din 1974 despre respingerea modernității de către autorul Harlan Hubbard și a căminului său primitiv de pe malul râului Ohio. Căsătoria lui Price s-a dizolvat și întreaga familie s-a mutat în Oregon. Price a optat să se mute singur într-o cabană minusculă din pădure, apoi într-un flophouse, apoi într-un tipi și, în cele din urmă, într-o „gaura Hobbit” subterană, pe o pășune de cai lângă un râu, unde încă locuiește.
Cu o lingură, o furculiță și un cuțit, Price pregătește mese foarte simple. Adaugă ovăz, nuci și cereale la orice cereale sunt la vânzare și, din moment ce nu are frigider unde să poată păstra laptele, își toarnă apă pe cereale.
Price parcurge un număr din „Moonlight Chronicles”, un jurnal ilustrat al aventurilor vieții sale pe care l-a produs timp de aproximativ 20 de ani. „Chronicles” a servit ca un debușat artistic și un flux modest de venituri pentru Price, permițându-i să se adreseze sponsorilor pentru bunuri precum corturi și îmbrăcăminte în schimbul mențiunilor în jurnalul său.
Pentru Price, care nu are mașină de spălat sau uscător, a spăla rufe înseamnă a-și curăța hainele în râul care curge de-a lungul marginii proprietății sale. Își usucă hainele pe o linie. „Ceea ce se întâmplă când devii din ce în ce mai bogat este că visezi să faci un paradis pentru tine”, a spus el. „Ceea ce am aici este ceea ce au oamenii bogați.”
Îndepărtează câte un vată în fiecare toamnă, înlocuind acei copaci cu plante veșnic verzi despre care, spune el, tind să nu lase membre mari în timpul furtunilor. Prețul închiriază proprietatea pentru 100 USD pe an.
Prețul evită să cumpere unelte noi, preferând în schimb să le găsească la vânzări de garaj sau pe Craigslist și să le uzeze cât mai mult posibil înainte de a le înlocui.
Versiunea lui Price a vieții simple costă 5.000 de dolari pe an, pe care îi câștigă publicând o zină în sălbăticie și făcând slujbe în jurul lui Joseph, orașul său din estul Oregon. „Îmi place să pot face ceea ce vreau să fac”, a spus Price, „Nu cred în case sau ipoteci. Cine sănătos și-ar petrece viața plătind pentru o clădire în care nu pot petrece niciodată timp pentru că lucrează mereu?”
Pentru exerciții fizice, Price curlează o mreană pe care a făcut-o din fier vechi și beton. De-a lungul anilor nu a ținut asigurarea de sănătate. În urmă cu trei ani, Price a primit o bancnotă de 3.000 de dolari de la un spital după ce a suferit o piatră la rinichi. „Am spus omule, nu am 3.000 de dolari. Pot configura un plan de plată?”
Pentru șase dolari, Price cumpără o pila pentru a ascuți drujba unui prieten înainte de a tăia un copac în pajiștea în care locuiește. „Oamenii devin atât de mari atunci când cumpără ceva. De aceea cumpără lucruri tot timpul. Eu sunt opusul. Când cumpăr ceva, am acest sentiment de depresie.”
Price ajută la demontarea unui tipi la o expoziție de fotografie a nativilor americani Nez Perce din Joseph, unde oferă voluntar expertiza pe care a dobândit-o trăind într-un tipi înainte de a construi gaura pentru hobbit.
Price a văzut un anunț pentru un loc de muncă pentru a lucra ca îngrijitor la cimitirul local. „A fost ca o revelație. Îngrijitor, e ceva atât de cool în cuvântul ăsta. Ca și cum ai fi călugăr. Îmi place să cos și să am grijă de un loc. Îmi doream atât de mult slujba încât am început să fac curățenie [the grounds] înainte să obțin slujba.”
H/T
Destul de inspirat, nu? Te face să realizezi că nu ai nevoie de „lucrurile” pe care le ai. Sau că lucrurile nu sunt la fel de importante.
